Exteriorul casei este dominat de terasa de lemn care se intinde pe toata lungimea etajului, imprimandu-i un aer cald si intim si amintind de foisoarele caselor taranesti romanesti. Terasa este sprijinita de console elegante de lemn. Intrand in hol, te surprinde caldura atmosferei - care te va insoti pe parcursul intregii case. Scara de lemn te imbie spre etaj.
Sub casa scarii este amenajat un colt exotic format din lucrari de factura orientala, colectionate de pictor in Istanbul in 1873: covoare, arme, vase, masute si cutii pentru pastrarea diferitelor obiecte de pret, vesminte, papucei, o narghilea.

Asezarea obiectelor este asemenea celei prezentate de artist intr-un tablou surprinzator, plasat de muzeografi in acest spatiu. Este vorba despre pictura plasata pe peretele din stanga al holului. Jumatate din compozitie este figurata foarte detaliat, in stilul picturii academiste a secolului al XIX - lea, cealalta jumatate fiind abia schitata. Lucrarea se vrea un gest de fronda la adresa celor care il acuzau ca nu stie a picta cum pictau contemporanii lui. A demonstrat prin aceasta ca stiinta de a desena o avea, dar scopul lui era altul, nu acela de a picta minutios, ci acela de a sugera numai ceea ce-si propusese.
Acest colt cu obiecte orientale este recreat pentru a sugera o camera. Inchis pe trei parti de „pereti", acesta se prezinta ca un spatiu decorativ si aglomerat de forme geometrice. Deja in acest prim intrand ghicim dimensiunile intregii case si ale celorlalte incaperi. Totul este la dimensiuni umane, incalzit de lemnul prezent nu numai la scara, dar si in lambriul peretilor. Inaltimea holului de intrare este diminuata de scara care ofera accesul la etaj.
Prima incapere de la parter, cea din dreapta intrarii, era sufrageria in care se incingeau discutii cu prietenii: B. Delavrancea, Al. Vlahuta, G. Cosbuc, O. Goga, dr. C. I. Istrati. Acesta din urma este cel care a incurajat, inca din timpul vietii pictorului, ideea infiintarii unui muzeu „Nicolae Grigorescu". Aceasta incapere gazduieste una din variantele de mari dimensiuni ale „Carului cu boi".
Biblioteca artistului este ocupata acum de piese de mobilier modeste, asa cum ii placea lui sa fie totul, frumos si modest, nobletea si eleganta stilului fiind sesizabile mai ales in simfoniile de culori pe care le crea. In corpul de biblioteca de afla diverse volume, de la cele despre antichitatea greaca si latina pana la literatura franceza a secolelor XVI - XVIII. Portrete ale membrilor familiei, pastorasi si taranci, ca si peisajele grigoresciene cu care suntem obisnuiti troneaza pe peretii acestei incaperi.
Patrundem acum in cea mai mare camera a casei si cea mai importanta prin activitatea de creatie care se desfasura aici: atelierul artistului. Este o incapere bine luminata si generoasa in diversitatea spatiului. Obiectul pe care ti se atintesc ochii este sevaletul pe care sta sprijinita una din ultimele lucrari ale artistului, neterminata: „La izvor". Peretii sunt incarcati de picturi ale lui Grigorescu: „Autoportret", „Apus de soare la Barbizon", „Pastorita stand", „Ciobanas cu turma", „Care cu boi trecand un vad" etc.
Uriasa tapiserie este probabil de factura frantuzeasca si dateaza din secolul al XVIII-lea. Piesele de mobilier sunt cumparate de artist din Franta si se potrivesc foarte bine cu interiorul acesta definit de materialul viu si cald care este lemnul. Covoarele decorative care atarna pe pereti sunt de factura orientala si provin din aceeasi colectie pe care si-a format-o artistul la Istanbul.
Adapostind tablouri remarcabile ale lui Nicolae Grigorescu, muzeul din Campina are un alt mare avantaj: acela de a prezenta o serie de lucrari importante din creatia artistului, in cadrul initial in care se aflau. Recrearea interioarelor si a casei in intregime este o idee extraordinara si o placere pentru vizitatori. Astfel, opera celui mai important artist roman este mai usor de urmarit si privit, de inteles si placut. Atmosfera te invaluie de la primii pasi in casa si te urmareste mult timp dupa ce ai parasit-o.